Stabilirea locuintei copilului dupa divort – ce criterii ia in calcul instanta

Codul civil, prin art. 400 si urmatoarele, coroborat cu Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, stabileste ca interesul superior al copilului este criteriul fundamental si primordial in stabilirea locuintei acestuia dupa divort, instanta neavand niciun criteriu preferential automat in favoarea mamei sau tatalui doar pe baza de gen, contrar unei perceptii mai vechi si depasite din practica judiciara, ci evaluand concret capacitatea fiecarui parinte de a asigura conditii de crestere si educare adecvate, stabilitatea emotionala si materiala oferita, relatia afectiva a copilului cu fiecare parinte si, in functie de varsta si gradul de maturitate, chiar opinia copilului insusi. Pentru o fetita de sase ani, instanta va analiza factori concreti precum programul zilnic al fiecarui parinte si compatibilitatea acestuia cu nevoile de ingrijire ale copilului, spatiul locativ disponibil, proximitatea fata de gradinita sau scoala, retea de sprijin familial disponibila, precum bunici implicati activ, si eventualele rapoarte psihologice sau de ancheta sociala realizate de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, care efectueaza vizite la domiciliul fiecarui parinte pentru a evalua conditiile concrete de crestere oferite. Faptul ca fiica dumneavoastra locuieste in prezent cu dumneavoastra poate fi un element luat in considerare pentru a evita o schimbare brusca si perturbatoare a rutinei ei zilnice, insa nu este un factor decisiv in sine, instanta putand decide diferit daca considera ca interesul copilului este mai bine servit de o alta solutie, inclusiv o forma de autoritate parinteasca comuna cu program de locuire alternat, daca ambii parinti demonstreaza capacitate egala de ingrijire. Va recomand sa colaborati constructiv cu evaluatorul social desemnat in cauza si sa evitati conflicte vizibile in fata copilului, deoarece un comportament conflictual observat de anchetatorii sociali poate influenta negativ perceptia instantei asupra capacitatii dumneavoastra de a colabora in interesul copilului.