Poate un stat să impună obligații de conținut local (local content) unei investiții?

Obligațiile de conținut local (cerința de a folosi materii prime, forță de muncă sau componente locale) pot fi privite ca o barieră comercială. Acordurile OMC (de exemplu, Acordul TRIMs) restricționează astfel de cerințe, considerându-le discriminatorii dacă afectează comerțul internațional. Totuși, unele state folosesc politici industriale care stimulează local content, pretinzând că susțin dezvoltarea locală. Din perspectivă investițională, un stat poate fi acuzat că aplică măsuri contrare libertății investiției și principiilor de nediscriminare. Investitorul poate contesta aceste cerințe în baza BIT-urilor dacă le consideră impuneri excesive. Totuși, există loc pentru interpretări care să protejeze interesele economice naționale, atâta vreme cât nu contravin flagrant acordurilor internaționale.