Ce rol joacă practica instanțelor în definirea conceptelor de ‘înșelător’ și ‘agresiv’ în publicitate?

Instanțele naționale judecă diferite cazuri de publicitate contestată și interpretează termenii Legii nr. 148/2000 și Legii nr. 158/2008, evaluând dacă un consumator mediu ar fi indus în eroare ori supus unei presiuni excesive. Jurisprudența creează precedent și conturează, exemplu cu exemplu, ce constituie 'afirmații nerealiste', 'omisiune materială', 'coerciție psihologică'. De asemenea, deciziile CJUE pe Directiva privind practicile comerciale neloiale oferă ghiduri interpretative obligatorii. Astfel, practica judiciară completează legea, clarificând situații concrete și stabilind un standard de protecție a consumatorului.