Data răspunsului: 06.12.2024
Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul din 1967 definesc statutul refugiaților și impun principiul nereturnării (non-refoulement), interzicând retrimiterea unei persoane în țara unde viața îi e în pericol. O serie de instrumente protejează și migranții, dar cu un regim juridic diferit. Cu toate acestea, fenomenul migrației economice rămâne parțial reglementat. Agențiile ONU, precum Înaltul Comisariat pentru Refugiați (UNHCR), coordonează asistența. Statele își controlează granițele, dar trebuie să respecte obligațiile privind drepturile omului și să ofere protecție refugiaților legitimi.