În ce măsură pot fi considerate ‘informațiile publice’ un motiv pentru a exclude înțelegerea dintre competitori?

Accesarea datelor publice (rapoarte, statistici) nu e problematică, fiindcă nu implică un schimb direct de informații confidențiale. Totuși, dacă firmele se folosesc de aceste date publice pentru a coordona tacit strategii, fără a exista dovezi de contact, e mai dificil să fie considerat un acord anticoncurențial. Trebuie să se arate că simplele informații publice nu explică paralelismul puternic al comportamentului. Dacă, în schimb, își transmit date sensibile și nu doar se inspiră din surse deschise, devine o practică concertată sancționabilă.